Kosovo, interese internaţionale mascate prin veleităţi etnice endemice

Curtea Internaţională de Justiţie a decis că declaraţia unilaterală de independenţă a Kosovo, din februarie 2008, nu a încălcat dreptul internaţional general. Rezultatul CIJ reprezintă un aviz consultativ care ar putea duce la sporirea presiunilor asupra statelor ce nu au recunoscut încă, cel puţin, independenţa statului balcanic. “Declaraţia de independenţa din 17 februarie 2008 nu a încălcat nici dreptul internaţional general, nici Rezoluţia 1244 a Consiliului de Securitate ONU din 1999 şi nici cadrul constituţional”, potrivit lui Hisashi Owada, preşedintele CIJ. În urma anunţării deciziei, ministrul de externe al Kosovo, Skender Hyseni, a declarat că Serbia este, din nou, aşteptată la masa negocierii în contextul unor discuţii între “două state suverane”. Răspunsul sârbilor reprezintă reconfirmarea poziţiei diplomatice vis-a-vis de problema kosovară; Vuk Jeremici, ministrul de externe de la Belgrad, consideră că statul pe care îl reprezintă nu va recunoaşte niciodată relativ nou proclamatul vecin de la sud. Printre ţările ce nu au recunoscut independenţa provinciei sârbeşti se află puteri ale scenei politice internaţionale, precum Rusia şi China, dar si membri ai Uniunii Europene – Spania, Grecia, Slovacia şi România. Deşi odată cu avizul consultativ CIJ aceste state sunt presate la o deschidere a relaţiilor diplomatice cu Kosovo, este greu de crezut ca acest lucru se va întâmpla; principala problemă a chestiunii kosovare o reprezintă pericolul ca un val de regiuni şi grupuri din întreaga lume să fie încurajate, urmând regula precedentului, să ceară, pe rând, autonomie. Potrivit autorităţilor sârbeşti, reprezentate de preşedintele Boris Tadic, de viziune pro-occidentală, "recunoaşterea unanimă a statului cu capitala la Priştina ar declanşa un întreg proces de creare de noi state ce se va deschide în întreaga lume, care va destabiliza multe regiuni ale lumii”.Până în prezent, doar un număr de 69 de state au recunoscut independenţa Kosovo, în frunte cu SUA, Marea Britanie, Franţa şi Germania, ţări implicate şi în diplomaţia ce a condus la atacul NATO asupra Iugoslaviei lui Slobodan Milosevic şi în administraţia ulterioară a ONU.
Printre alţi susţinători ai Kosovo se număra state apropiate de politicile americane, precum Arabia Saudită şi Iordania, dar şi alte părţi ale Iugoslaviei care au urmat un proces de desprindere, precum Croaţia sau Slovenia.

Societatea kosovară este considerată a fi cea mai tânără din Europa, peste 52% din populaţie având sub 27 de ani. Potrivit analiştilor europeni, rata somajului atinge 50 de procente; astfel Kosovo are nevoie de investiţii străine pentru resuscitare economică, deoarece cele 4 miliarde de euro primite ca ajutor financiar de la statele UE nu reprezintă decât un input iniţial. FMI a anunţat că va acorda un ajutor de 108,9 milioane de euro pentru Priştina, acesta urmând să permită deblocarea altor finanţări de la Banca Mondială şi Uniunea Europeană. Guvernul kosovar are, însă, probleme interne grave, pe lângă cele pe plan diplomatic ce privesc suveranitatea sau cele de conflict etnic în cadrul propriilor graniţe; trecând peste rata alarmantă a şomajului, dorinţa de a investi în industria energetică şi cea minieră pentru a deveni un exportator de energie în câtiva ani pare utopică. Pentru a aduce în starea de funcţionare un sistem industrial este nevoie de investiţii străine ce, datorită problemelor politice si eventualului blocaj economic din partea venicilor statali, vor întârzia să apară. Serbia şi-a declarat deja, chiar din 2008, intenţia de a nu mai investi într-un teritoriu pe care îl consideră de jure al său, dar controlat, de facto, de autorităţi separatiste; astfel că, în acelaşi an, 2008, 37% din populaţia ţării trăia în sărăcie, cu mai puţin de 1,42 euro pe zi. Încercările de raliere la standardele europene sunt îngreunate de către nivelul ridicat al corupţiei. Săptămâna trecută, guvernatorul Băncii Centrale din Kosovo, Hashim Rexhepi, a fost arestat după o percheziţie la birou, într-o anchetă de corupţie. Acesta este suspect că ar fi abuzat de funcţia avută, acceptând mită, evaziune fiscală şi spălare de bani. Kosovo foloseşte, în urma declarării independenţei, drept monedă, euro şi depinde de investiţiile străine care, deseori, sunt direcţionate spre crima organizată.




surse: Capital, Deutsche Welle, Evenimentul Zilei, Foreign Policy România, nr. ian-feb 2010, Hotnews, România Liberă, Reuters

Istoria în imagini a carierei politice a lui Mircea Geoană

Vremuri grele şi dezamăgire faţă de Guvernul Boc. Mă uit înapoi, ferindu-mă de păcatul propriului reproş că nu am votat cu Geoană, pe care îl văd la multă lume, ca să-mi amintesc că, totuşi, am ales cea mai bună variantă posibilă. Aşadar, mai jos găsiţi câteva momente “glorioase” din cariera politică a lui Mircea Geoană.

De ce nu îmi doresc Catedrala Mântuirii Neamului

Autorul Pavel Codruţ, cunoscut pentru cărţile sale de psihologie aplicată şi modalităţi de autoeducare, fostă vedeta a aparent “regretatului” OTV, propune impozitarea Bisericii Ortodoxe Române, dar şi a celorlalte culte. Codruț își motivează propunerile prin faptul că ”Neamul românesc nu se va mântui cu şandramale mistice şi ritualuri sălbatice, judeo-creştine sau de alt fel. Patriarhia BOR sfidează întreaga naţiune săracă, refuzând să înceteze construcţiile faraonice şi inutile. Până când vom mai răbda acest parazitism religios sfidător?”. Totodată, el propune legalizarea prostituției, pentru că ”este naturală şi nu încalcă nici o lege divină”, dar și aplicarea unor impozite şi taxe severe persoanelor care practică profesii retrograde, cum ar fi astrologi, vrăjitori, ghicitori etc, precum şi bioenergoterapeuţilor de orice fel”. Deşi propunerea de impozitare a BOR vine din partea unui fost activist de partid, Pavel Codruţ făcând parte, în perioada socialistă, din Serviciul de Contrainformaţii, ea a stârnit simpatia unor entuziaşti, în mare parte tineri studenţi, în cadrul unui grup al reţelei de socializare Facebook. Iniţiativa domnului Codruţ vine pe fondul anunţului cum că, începând de anul acesta, Biserica Ortodoxă Română va investi în Catedrala Mântuirii Neamului, construcţie gigant, în apropierea Palatului Parlamentului, ce va conţine, pe cinci niveluri, dintre care trei în subteran, magazine de suveniruri, săli de concerte, librării, restaurante, chiar şi o parcare de 250 de locuri, asemănându-se, mai degrabă, unui mall.
Potrivit PS Ciprian Câmpineanul, dacă trei milioane de români ar da pe an 10 euro, atunci, în patru ani, lucrarea ar fi gata.
Deşi opinia publică a reacţionat diferit la ideea construcţiei Catedralei, un grup, al aceleiaşi reţele de socializare, Facebook, intitulat “Nu e momentul pentru "Catedrala Neamului" de 400 milioane euro”, a adunat aproximativ 24.000 de membri. De altfel, grupul “Susțin taxarea BOR și a celorlalte culte religioase”, cu aproape 6.000 de membri, îşi justifică activitatea prin următoarele premise:
- Taxarea Bisericii Ortodoxe Române și a celorlalte culte ar putea face parte dintr-o strategie realistă pentru ieșirea din criză.

- Biserica Ortodoxă Română are o relație privilegiată cu statul, ceea ce este anti-constituțional.

- Salariile clericilor sunt plătite de stat.

- Într-un stat democratic trebuie să existe separarea dintre stat și biserică spre beneficiul amândurora (secularism).

- Dispar în medie trei școli zilnic și apare o biserică la 2 zile.

- BOR deține o avere de aproximativ 3 miliarde de euro.

- BOR deține 22% din pădurile din Suceava.

- Investițiile BOR în programe sociale, dacă există, sunt insesizabile (aceasta fiind singurul motiv pentru care o
entitate ar putea cere în mod legitim scutirea de taxe).

- Fondurile BOR se duc spre achiziția de terenuri, spații și imobile.

- Bisericile fac evaziune fiscală.

- Bisericile nu produc nimic și nu contribuie economic, consumând fonduri substanțiale.

- Bisericile, deși scutite de taxe, sunt finanțate aproape integral de stat.

- BOR face prozelitism religios prin intermediul orelor de religie printr-un parteneriat anti-constituțional cu statul.

- Cultele religioase au monopol la vânzarea de obiecte de cult, chiar dacă unele dintre aceste obiecte de cult au și întrebuințări non-religioase (ex. lumânări)

- Pe baza monopolului precizat anterior, bisericile câștigă bani (fără să investească nimic) pentru a da autorizații de vânzare a lumânărilor și a altor produse categorisite drept „obiecte de cult”.

- Consiliile județene, locale sau statul preferă să finanțeze cultele pentru noi construcții, în dauna unor alte investiții cu adevărat necesare.

- După 1989 construcția de biserici a căpătat un elan puternic , întreținerea lor neimpunând aproape nici un cost pentru culte, astfel țara noastră ajungând să depășească la nivel național media de o biserică la mia de locuitori.

Catedrala Mantuirii Neamului arata ca un mutant si nu are identitate, spun arhitectii pe http://www.incont.ro/