Alianţa PNL – PC: un hibrid confuz

Alianţa PNL – PC va fi înscrisă, marţi, la tribunal, după ce astăzi, luni, PNL a votat cu 4 voturi împotrivă şi o abţinere, consensul politic cu conservatorii. De notat faptul că voturile împotrivă vin de la Călin Popescu Tăriceanu, Ludovic Orban, Adriana Săftoiu şi Varujan Vosganian.
"Am semnat acest protocol fără nicio reţinere, în ciuda asediului propagandistic dezlănţuit de la aflarea veştii despre aceasta alianţă. E important sa am conştiinţa clară - şi o am - a faptului că, făcând această alianţă, nu încalc cu nimic principiile PNL şi pe ale mele", a declarat Crin Antonescu, preşedintele PNL.
Pentru a se alia cu liberalii, conservatorii au fost nevoiţi să renunţe la colaborarea politică cu PSD, ce data din 2004, pe când conservatorii nu-şi descoperiseră încă adevărata vocaţie şi se numeau umanişti. Preşedintele social-democrat, Victor Ponta, considera zilele trecute hibridul liberal-conservator drept o “cristalizare ideologică binevenită” amintind faptul ca PSD este dispus să se alăture forţelor de opoziţie pe termen lung: "PSD va milita pentru o alianţă pe termen nu lung, nu doar pentru un an doi, ci pe 7-8 ani, astfel încât oamenii să ştie că există un proiect de salvare a României care va fi construit de PSD împreună cu PNL", a declarat Ponta, contrazicându-se singur când vine vorba de vocaţii şi ideologii politice.
Partidul Conservator a fost înfiinţat în 2005, prin schimbarea numelului Partidului Umanist Român, înfiinţat în 1991. PC nu are nicio legătură istorică cu niciun partid de sorginte conservatoare din perioada premergătoare comunismului. Potrivit propriului site, conservatorii consideră că împărtăşesc şi promovează: “valorile şi principiile democratice validate în timp; pe de o parte, libertatea, proprietatea, toleranţa, responsabilitatea, egalitatea de şanse, solidaritatea, (...) iar pe de altă parte, suveranitatea, separaţia puterilor, piaţa liberă, statul de drept (...)”.




În 2008, la alegerile locale, PC a obţinut, în ceea ce priveşte consilierii locali, 1.398 de mandate, dintr-un total de 40.294 – cca. 3,4%, şi 16 consilieri judeţeni dintr-un total de 1.393 – cca. 1,14%.
Potrivit unui studiu recent, realizat de către CCSB, în perioada 7-10 noiembrie 2010, pe un eşantion de 918 de persoane, Crin Antonescu ar obţine 34% dintre voturile românilor, urmat de Victor Ponta – 24% şi de C.V. Tudor – 12%. Acelaşi sondaj indică faptul că PSD-PC ar fi obţinut în algeri 37%, PNL – 27%, PDL – 17%, UDMR – 5%, iar PRM s-ar afla sub pragul de 5%.
Astfel, ce câştigă PNL din această alianţă cu un partid ce nu ar putea trece nici pragul electoral? Singurul aport major, cu efect imediat, adus de către PC este imperiul mediatic deţinut de Dan Voiculescu, preşedintele fondator al partidului – Intact. Acesta însă a lipsit de la semnarea protocolului de alianţă între cele două partide, încercând, cel mai probabil, să reducă vocea mass-media cu privire la asocierea liberalilor cu Antenele. Se mai vehiculează şi varianta constituirii unei coaliţii de mai largi proporţii între liberali-conservatori-social democraţi pentru a contrabalansa polul de forţe PDL-UNPR şi a duce la dispariţia liberal democraţiilor. În vederea realizării acestui gen de deziderat, aşa cum ne obişnuieşte politica românească mai mult decât oricare, se joacă o piesă în mai multe acte, sacadată, fiecare cu conţinut propriu. Astfel, deşi aclamă substratul ideologic al Alianţei Creştin Democrate, PSD doreşte să colaboreze îndeaproape. Totodată, deşi aflaţi la limita sau sub pragul electoral, conservatorii sunt o bună achiziţie pentru liberali pentru beneficiile de altă natură pe care le pot aduce, precum simpatia trustului Intact; Dan Voiculescu nu doreşte să se asocieze cu mişcările scenei politice. Câteva lucruri rămân însă clare. PDL, sub denumirea actuală sau alta ori prin simpla realocare a actualilor săi membri către o nouă facţiune politică, va continua să existe, ba chiar să conducă, iar UDMR va rămâne, cu acelaşi scor de 6-7%, un partid mereu la guvernare, indiferent cum îi spune alianţei-colaborării-uniunii-convenţiei ce deţine zarurile.

surse: Evenimentul Zilei, exclusivenews.ro, Partidul Conservator, Realitatea.net, Revista 22

Manifest electoral

Zilele acestea, atenţia mi s-a oprit asupra materialelor pe care le oferă candidatul PNL la alegerile prezidenţiale, Crin Antonescu, la corturile de strângere a semnăturilor de susţinere. Interesul mi-a fost sporit de vizitarea site-ului acestuia. Crin Antonescu a renunţat la funcţia de vicepreşedinte al Senatului pentru a se putea concentra asupra campaniei electorale din toamnă. Preşedintele Senatului, Mircea Geoană, a fost la rândul său sfătuit să renunţe la funcţia parlamentară pentru a-şi creea un mai mare capital de imagine. Însă, după cum ne-am obşnuit din partea PSD, dorinţa acaparatoare, omniprezentă şi atotputernică, a împiedicat leaderul PSD să ia aminte la sfaturile unor oameni competenţi din staff-ul de campanie, plătiţi, probabil, degeaba. Mai mult, Crin Antonescu a declarat că un eventual premier propus de PNL ar trebui să fie "un tehnocrat, un om cu suficientă credibilitate în ochii opiniei publice", vehiculând numele lui Mugur Isărescu, care se bucură de o credibilitate deosebită în rândul românilor. Cu având proaspăt, posibilul viitor preşedinte liberal, declara: “Nici nu vreau sa fiu acuzat că folosesc resursele logistice ale Senatului în campania electorală. De altfel, nici nu am folosit-o, nici măcar maşina în deplasarile electorale”. Lăudabile intenţii, însă, un program politic, mai ales în situaţia de plină criză economică în care se găseşte România la momentul actual, trebuie să conţină propuneri punctuale, soluţii concise, planuri bine elaborate de către echipe de specialişti. Deşi pe site-ul său, Crin Antonescu scrie ca programul partidului se afla pe site, undeva, eu n-am reuşit să-l găsesc, nici pe site-ul parditului. Asta nu înseamnă că în domeniul virtual, pomenind în fix 5 rânduri inenţiile de reformare a ţării, candidatul PNL nu a reuşit să ocupe domeniul cumpărat. Suntem martorii unei antiteze frapante între mesajul sloganului oximoronic „PNL este cel mai tânăr vechi partid din România.”, si discursul în sine purtat de leaderul acestuia: ”Dle prim-ministru, sunteți, împreună cu guvernul dvs., ca un mecanic de locomotivă beat. (...) Beat de euforie, beat de euforia reformei!”, după cum declara la dezbaterea moţiunii de cenzură PNL, din 24 septembrie. Urmărind manifestul electoral oferit celor ce semnează pentru susţinerea lui Crin Antonescu la alegerile din noiembrie, sesizăm că nu există nici o temă nouă, aducându-se aminte, veşnicele light motife – Revoluţia (atacând în FSN şi ramura iliesciană), ministerele turismului şi banii pierduţi pe campanii publicitare, mătuşa Tamara a lui Adrian Năstase, taxele în creştere ale guvernării dubios orientate pe segmentul politic stânga-dreapta. O tentă de populism, de umanism, şi de simpatizare istoriografică, cheamă populaţia spre orientarea către “bătătura noastră”, “măcar pentru copii şi nepoţei”. Gust amar, discurs sec, mesaj mai degrabă repetitiv, comemorativ al unor evenimente cu impact negativ din 20 de ani de democraţie.
Poate că dl. Antonescu, drept candidat, are intenţii bune. Poate că lipsa de continuitate între declaraţiile electorale şi cele din viaţa politică sunt nişte scăpări neintenţionate, care însă dovedesc că programul acestuia nu este bine pus la punct. Insă, să ne amintim ca PNL nu este partidul cu cei mai nimeriţi angajaţi de marketing politic, dovadă stă afişul cu România colorata cu amestec roşu – portocaliu (PSD – PDL), din care, printr-o excepţie cromatică, reiese un veritabil maron, pe care PNL, pe cealaltă parte a filei, vine şi o spală cu o perie a cărui aspect ne duce cu gândul la lucruri greu precizabile într-un mod civilizat.
Concluzia manifest a mesajului electoral PNL este “România are nevoie, mai mult ca oricând, de echilibru şi normalitate”; astfel, curioşi, nu încă convinşi de ceva, aşteptăm cu interes campania electorală, sperăm coerentă, a liberalilor.

Surse: Site-ul lui Crin Antonescu, PNL, Hotnews