
Analiza de simboluri a domnului Preda e relativ conformă cu realitatea. Mă întreb dacă s-au efectuat sondaje, focus-grupuri, alte cercetări calitative-cantitative, cum or fi, să fie, în vederea stabilirii elementelor la care publicul reacţionează pozitiv. Până acum, PDL a apelat la perceptele favorabile din conştiinţa colectivă, un cumul al valorilor axiologice, religioase şi tradiţionale, precum cel al puterii reprezentative, definiţie a solidarităţii, democraţiei. Traian Băsescu a utilizat, pentru a avea drept receptor mai multe categorii socioprofesionale şi intelectuale, larg răspânditul concept de “om de familie”, apărând, în contrast cu contracandidaţii săi, fără costumul negru, semn al distincţiei,

Reforma propusă de domnul Cristian Preda, potrivit unui post de pe blogul acestuia, trebuie să aducă în prim plan “mărul, care e simbol de egalitate şi deschidere (oricine are acces), de sănătate şi, prin extensie, de destindere şi bună dispoziţie”, ca substitut al trandafirului codaş al emblemei democrato-liberale, amintire a faptul ca partidul este, în esenţă, continuatorul istoric al FSN.

Aştept cu entuziasm studiile conform cărora populaţia răspunde pozitiv la simbolul mărului. Şi, totodată, aştept dovada conform căreia ideea propusă de europarlamentarul democrato-liberal nu este doar o fină critică academică vis-a-vis de propriul partid. Până atunci, îmi fac griji cu privire la culoarea potenţialului măr. Roşu? Până şi Albă ca Zăpada a avut probleme cu el. Totodată, roşu prinde bine în perspectiva furnicuţelor lui Geoană si Vanghelie, egalitariste, insignifiante, puternice doar împreună. Verde? Riscant să adopţi culoarea avangardistă şi tinerească a ecologiştilor, mai ales după rezultatele carismaticului Remus Cernea la scrutinul din noiembrie. Galbenul, culoare posibilă, e prea diluat... iar mere portocalii.. încă nu am văzut.