În 1988, Nicolae Ceauşescu a dispus demolarea cartierului Văcăreşti. Terenurile locuitorilor au fost preluate de stat abuziv, în baza Decretului. nr. 143/30.05.1988. Acesta nu a fost semnat de Nicolae Ceauşescu, astfel că nu reprezintă o expropriere şi este lipsit de efectele juridice. În urma demolărilor, pe acest loc s-a amenajat Lacul Văcăreşti, ce nu a fost finalizat, lucrările fiind abandonate după 1989. În 1990, terenul a fost revendicat de foştii proprietari, însă procesul celor aproximativ 180 de hectare nu s-a încheiat până în prezent.
“Văcăreşti” este o denumire controversată; unii susţin că actualul lac nefinalizat a aparţinut, în trecut, familiei boierilor Văcăreşti; conform altor păreri, numele nu are legătură cu familia, ci cu creşterea vitelor, ocupaţie a zonei; o a treia varianta ar fi că acesta vine de la plata în capete datorată de către crescătorii de animale, numită “văcăritul”.Construcţia Mânăstirii Văcăreşti a fost începută 1716, de către Nicolae Mavrocordat, primul domnitor fanariot al Ţării Româneşti. În 1730, acesta moare de ciumă şi este înmormântat în biserica pe care o ctitorise. Fiul său, Constantin, devine domn şi continuă construcţia lăcaşului de cult, oferindu-i, în 1736, paraclisul şi lărgind domeniul ce atinge aproximativ 18.000 metri pătraţi. În anul 1848, incinta s-a transformat în spaţiu de detenţie pentru revoluţionari. De la 1864, mânăstirea devine închisoare de stat, ctitoria decăzând. De-a lungul timpului, aici au fost închise personalităţi, precum Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Ioan Slavici, Corneliu Zelea Codreanu.
Deşi, în 1973, se anunţă faptul că închisoarea va fi dezafectată şi mânăstirea va intra într-un proces de reabilitare, condus de arhitecta Liana Bilciurescu, la sfârşitul anului 1984, Nicolae Ceauşescu, aflat în vizita în zonă, decide să construiască pe amplasamentul lăcaşului de cult un tribunal. Mânăstirea Văcăreşti este însă demolată în 1986, odată cu cartierul omonim, pentru a se construi un complex tipic epocii socialiste, ce trebuia să definească conceptul Omului Nou: o sală de sport cu 12.000 de locuri şi un ansamblu sportiv.
Terenul Lacului Văcăreşti a rămas abandonat, dat fiind faptul că există interese atât din partea foştilor proprietari, cât şi a autorităţilor şi unor firme imobiliare. Ca atare, în timpul mandatului de ministru al mediului deţinut de către Petru Lificiu, s-a emis Hotărârea de Guvern nr. 855/2002. Prin acte oficiale, în ciuda împotrivirii secretarului de stat de la Ministerul Finanţelor, Gheorghe Ghergina, terenul Lacului este concesionat omului de afacere australian de origine libaneză, Tony Mikael, cu acordul ministrului de Finanţe, Mihai Tănăsescu. Potrivit contractului de concesionare, în termen de 36 de luni, urma să se construiască aici un cartier rezidenţial de vile. Cartierul nu a fost construit; pe de o parte, pentru că firma condusă de australianul Tony Mikael, Royal Romanian Corporation, nu deţinea fondurile suficiente, pe de altă parte, pentru că era mai convenabil pentru aceasta să păstreze în îngrijire locul. Unii dintre foşti proprietari au renunţat la procese, acceptând oferta primarului de sector, Vasile Mihalache, de a primi terenuri în apropierea liniei de Centură; alţii au intentat procese la Strasbourg, câţiva şi-au primit, în justiţie drepturile asupra proprietăţilor, însă, împropietăriţii au acuzat probleme din partea autorităţilor române în ceea ce priveşte procedurile de intabulare şi cadastru.În prezent, zona constituie un pericol public, fiind locul preferat atât al furturilor, cât şi a unor crime mai grave. În perimetrul lacului, mai multe familii şi-au construit, ilegal, barăci, pe care Primăria Sectorului 4 le desfiinţează periodic, fără niciun rezultat definitiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu