sâmbătă, 10 aprilie 2010

Ce au în comun campaniile de mediu cu cele de sănătate: Ecologia de dragul ecologiei

Ţara lui Andrei – Petrom, Împreună pentru fiecare – Rompetrol, ArcelorMittal Steel Galaţi – Platforma verde şi Philip Morris - Smoking and Health, Japan Tabacco International – CSR Health and Society, British American Tabacco –Youth Smoking Prevention sau ce au în comun campaniile de mediu cu cele de sănătate?
La o analiză radicală, răspunsul dilemei mai sus propusă este un LOBBY puternic de curățare a imaginii. Este cel puțin interesantă asocierea în cadrul Campaniilor de Responsabilitate Socială (CSR) a companiilor care activează în industria energetică sau petrolieră cu proiectele de mediu și a companiilor din industria tutunului cu proiectele de sănătate sau cu proiectele culturale. Dacă în cazul BAT, Ph.Morris, JTI avem totuși o oarecare onestitate (provenită din recunoașterea efectelor consumului produselor lor) cu privire la campaniile pe care le desfășoară sau pe care le-au desfășurat în ultimii ani , nu același lucru se poate spune și despre masivele campanii derulate în domeniul protecției mediului de către marii poluatori din țară. JTI , organizatorul dezbaterilor culturale ,,Serile JTI", nu a afirmat niciodată de la începutul acestor campanii că ceilalți sunt vinovați că se îmbolnavesc, că responsabilitatea socială cu privire la efectele fumatului ar fi mai degrabă apanjul societății, decât al fumătorilor, în mod individual și al producătorilor de țigări, altfel spus, poziția adoptată de compania de tutun nu a fost de negare a responsabilității cu privire la bolile provocate de fumat, ci mai degrabă de a oferii societății ceva în contrapondere cu responsabilitatea pe care și-o asumă la nivel de companie. Nu același lucru se poate spune despre campaniile de mediu, unde vedem un Andrei care ne vorbește dintr-o cameră obscură despre cum suntem noi niște iresponsabili pentru ca avem mașină, consumăm curent electric și ne încălzim la calorifer. Problema pe care o evită aproape fiecare campanie de mediu este cine se află de fapt în spatele acestor proiecte, cine ne trage de guler pentru că folosim resursele naturale (!?). De aici decurge, de altfel, și atitutinea opusă oricărei idei de etică pe care o au aceste campanii. Spunem Japan Tabacco International știm foarte clar că sunt ei, producătorii de țigări care ne vând cancer la pachet de 20 de fiole ,,full flavor" și ei nu vin să ne întrebe de ce fumăm; ori când dai vina pe societate că nu este capabilă să aibă grijă de natură și de resursele ei iar tu te numești PETROM și propui ca cetățenii acestui stat să schimbe becurile și să planteze copăcei, atunci chiar apare o problemă între ceea afirmi public în aceste proiecte și ceea ce reprezinți ca agent economic în ochii opiniei publice.
"În 2008, instalațiile de la ArcelorMittal Galați au emanat în atmosferă 7,6 milioane tone de bioxid de carbon (...) În primii 10 mari poluatori ai țării se găsesc trei companii cu acționariat privat. Prima din¬tre ele, ArcelorMittal, a fost menționată mai sus. Pe poziția a opta se situează producătorul de ciment Lafarge din Franța, cu unitatea de pro¬duc¬ție de la Medgidia. Compania deține în România trei astfel de unități, fiind unul dintre prin¬cipalii jucători de pe piața cimentului. Pe poziția a noua se clasează rafinăria Arpechim Pitești, aflată in proprietatea Petrom " (27 nov. 2009, Financiarul, 10 unități industriale produc 60% din cantitatea de dioxid de carbon emanată în atmosferă).
Este cel puțin ciudat când vedem că ArcelorMittal ne propune sa plantăm un milion de copaci, Lafarge ne invită să stingem lumina de EarthHour, iar Petrom, să participăm la țara lui Andrei; de aici se ridică întrebarea de ce aceste companii fac acest lucru?
În acest sens, trebuie să plecăm de la analiza de costuri între investițiile necesare pentru ca aceste companii să se retehnologizeze pentru a produce ecologic și costurile pentru a susține o campanie de tip CSR. ,,După numărul de certificate alocate pentru perioada 2008-2012 cei mai mari poluatori din România sunt ArcelorMittal Steel Galaţi - aproximativ 71 de milioane de certificate, Complexul Energetic Turceni - 34 de milioane, Complexul Energetic Rovinari - 28 de milioane, Electrocentrale Deva - 20 de milioane, Complexul Energetic Craiova - Işalniţa - 17 milioane, RAAN Sucursala Romag Termo - 14 milioane, Lafarge Medgidia - 12,3 milioane, Arpechim Piteşti (Petrom) - 9,6 milioane" ( 18 mar. 2010, Curierul Național, Poluatorii pot tranzacționa certificatele de CO2 în afara pieței de capital, investitorii nu).
Ceea se poate concluziona este că, demersul celor de la Petrom nu este nici pe departe unul ecologic, ci doar varianta cea mai ieftină în ceea ce privește necesarul de investiție. Modernizarea rafinăriei Arpechim de la Pitești ar fi necesitat fonduri mai mari, comparativ cu o campanie de mediu de tipul Țara lui Andrei. De altfel, ce ar fi dacă am propune gigantului petrolier să planteze cei 10.000 de copaci chiar in vecinătatea rafinăriilor – oare cât la sută din ei ar ajunge la maturitate? Avem de a face cu o Ecologie de dragul Ecologiei, nimic real, totul virtual.




surse: financiarul.ro, curierulnational.ro, Țara lui Andrei, JTI

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu