Zilele acestea, atenţia mi s-a oprit asupra materialelor pe care le 
oferă candidatul PNL la alegerile prezidenţiale, Crin Antonescu, la corturile de strângere a semnăturilor de susţinere. Interesul mi-a fost sporit de vizitarea site-ului acestuia. Crin Antonescu a renunţat la funcţia de vicepreşedinte al Senatului pentru a se putea concentra asupra campaniei electorale din toamnă. Preşedintele Senatului, Mircea Geoană, a fost la rândul său sfătuit să renunţe la funcţia parlamentară pentru a-şi creea un mai mare capital de imagine. Însă, după cum ne-am obşnuit din partea PSD, dorinţa acaparatoare, omniprezentă şi atotputernică, a împiedicat leaderul PSD să ia aminte la sfaturile unor oameni competenţi din staff-ul de campanie, plătiţi, probabil, degeaba. Mai mult, Crin Antonescu a declarat că un eventual premier propus de PNL ar trebui să fie "un tehnocrat, un om cu suficientă credibilitate în ochii opiniei publice", vehiculând numele lui Mugur Isărescu, care se bucură de o credibilitate deosebită în rândul românilor. Cu având proaspăt, posibilul viitor preşedinte liberal, declara: “Nici nu vreau sa fiu acuzat că folosesc resursele logistice ale Senatului în campania electorală. De 
altfel, nici nu am folosit-o, nici măcar maşina în deplasarile electorale”. Lăudabile intenţii, însă, un program politic, mai ales în situaţia de plină criză economică în care se găseşte România la momentul actual, trebuie să conţină propuneri punctuale, soluţii concise, planuri bine elaborate de către echipe de specialişti. Deşi pe site-ul său, Crin Antonescu scrie ca programul partidului se afla pe site, undeva, eu n-am reuşit să-l găsesc, nici pe site-ul parditului. Asta nu înseamnă că în domeniul virtual, pomenind în fix 5 rânduri inenţiile de reformare a ţării, candidatul PNL nu a reuşit să ocupe domeniul cumpărat. Suntem martorii unei antiteze frapante între mesajul sloganului oximoronic „PNL este cel mai tânăr vechi partid din România.”, si discursul în sine purtat de leaderul acestuia: ”Dle prim-ministru, sunteți, împreună cu guvernul dvs., ca un mecanic de locomotivă beat. (...) Beat de euforie, beat de euforia reformei!”, după cum declara la dezbaterea moţiunii de cenzură PNL, din 24 septembrie. Urmărind manifestul electoral oferit celor ce semnează pentru susţinerea lui Crin Antonescu la alegerile din noiembrie, sesizăm că nu există nici o temă nouă, aducându-se aminte, veşnicele light motife – Revoluţia (atacând în FSN şi ramura iliesciană), ministerele turismului şi banii pierduţi pe campanii publicitare, mătuşa Tamara a lui 
Adrian Năstase, taxele în creştere ale guvernării dubios orientate pe segmentul politic stânga-dreapta. O tentă de populism, de umanism, şi de simpatizare istoriografică, cheamă populaţia spre orientarea către “bătătura noastră”, “măcar pentru copii şi nepoţei”. Gust amar, discurs sec, mesaj mai degrabă repetitiv, comemorativ al unor evenimente cu impact negativ din 20 de ani de democraţie.
Poate că dl. Antonescu, drept candidat, are intenţii bune. Poate că lipsa de continuitate între declaraţiile electorale şi cele din viaţa politică sunt nişte scăpări neintenţionate, care însă dovedesc că programul acestuia nu este bine pus la punct. Insă, să ne amintim ca PNL nu este partidul cu cei mai nimeriţi angajaţi de marketing politic, dovadă stă afişul cu România colorata cu amestec roşu – portocaliu (PSD – PDL), din care, printr-o excepţie cromatică, reiese un veritabil maron, pe care PNL, pe cealaltă parte a filei, vine şi o spală cu o perie a cărui aspect ne duce cu gândul la lucruri greu precizabile într-un mod civilizat.
Concluzia manifest a mesajului electoral PNL este “România are nevoie, mai mult ca oricând, de echilibru şi normalitate”; astfel, curioşi, nu încă convinşi de ceva, aşteptăm cu interes campania electorală, sperăm coerentă, a liberalilor.
oferă candidatul PNL la alegerile prezidenţiale, Crin Antonescu, la corturile de strângere a semnăturilor de susţinere. Interesul mi-a fost sporit de vizitarea site-ului acestuia. Crin Antonescu a renunţat la funcţia de vicepreşedinte al Senatului pentru a se putea concentra asupra campaniei electorale din toamnă. Preşedintele Senatului, Mircea Geoană, a fost la rândul său sfătuit să renunţe la funcţia parlamentară pentru a-şi creea un mai mare capital de imagine. Însă, după cum ne-am obşnuit din partea PSD, dorinţa acaparatoare, omniprezentă şi atotputernică, a împiedicat leaderul PSD să ia aminte la sfaturile unor oameni competenţi din staff-ul de campanie, plătiţi, probabil, degeaba. Mai mult, Crin Antonescu a declarat că un eventual premier propus de PNL ar trebui să fie "un tehnocrat, un om cu suficientă credibilitate în ochii opiniei publice", vehiculând numele lui Mugur Isărescu, care se bucură de o credibilitate deosebită în rândul românilor. Cu având proaspăt, posibilul viitor preşedinte liberal, declara: “Nici nu vreau sa fiu acuzat că folosesc resursele logistice ale Senatului în campania electorală. De 
altfel, nici nu am folosit-o, nici măcar maşina în deplasarile electorale”. Lăudabile intenţii, însă, un program politic, mai ales în situaţia de plină criză economică în care se găseşte România la momentul actual, trebuie să conţină propuneri punctuale, soluţii concise, planuri bine elaborate de către echipe de specialişti. Deşi pe site-ul său, Crin Antonescu scrie ca programul partidului se afla pe site, undeva, eu n-am reuşit să-l găsesc, nici pe site-ul parditului. Asta nu înseamnă că în domeniul virtual, pomenind în fix 5 rânduri inenţiile de reformare a ţării, candidatul PNL nu a reuşit să ocupe domeniul cumpărat. Suntem martorii unei antiteze frapante între mesajul sloganului oximoronic „PNL este cel mai tânăr vechi partid din România.”, si discursul în sine purtat de leaderul acestuia: ”Dle prim-ministru, sunteți, împreună cu guvernul dvs., ca un mecanic de locomotivă beat. (...) Beat de euforie, beat de euforia reformei!”, după cum declara la dezbaterea moţiunii de cenzură PNL, din 24 septembrie. Urmărind manifestul electoral oferit celor ce semnează pentru susţinerea lui Crin Antonescu la alegerile din noiembrie, sesizăm că nu există nici o temă nouă, aducându-se aminte, veşnicele light motife – Revoluţia (atacând în FSN şi ramura iliesciană), ministerele turismului şi banii pierduţi pe campanii publicitare, mătuşa Tamara a lui 
Adrian Năstase, taxele în creştere ale guvernării dubios orientate pe segmentul politic stânga-dreapta. O tentă de populism, de umanism, şi de simpatizare istoriografică, cheamă populaţia spre orientarea către “bătătura noastră”, “măcar pentru copii şi nepoţei”. Gust amar, discurs sec, mesaj mai degrabă repetitiv, comemorativ al unor evenimente cu impact negativ din 20 de ani de democraţie.Poate că dl. Antonescu, drept candidat, are intenţii bune. Poate că lipsa de continuitate între declaraţiile electorale şi cele din viaţa politică sunt nişte scăpări neintenţionate, care însă dovedesc că programul acestuia nu este bine pus la punct. Insă, să ne amintim ca PNL nu este partidul cu cei mai nimeriţi angajaţi de marketing politic, dovadă stă afişul cu România colorata cu amestec roşu – portocaliu (PSD – PDL), din care, printr-o excepţie cromatică, reiese un veritabil maron, pe care PNL, pe cealaltă parte a filei, vine şi o spală cu o perie a cărui aspect ne duce cu gândul la lucruri greu precizabile într-un mod civilizat.
Concluzia manifest a mesajului electoral PNL este “România are nevoie, mai mult ca oricând, de echilibru şi normalitate”; astfel, curioşi, nu încă convinşi de ceva, aşteptăm cu interes campania electorală, sperăm coerentă, a liberalilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu