Codex Alimentarius – de la practică sănătoasă, la conspiraţie mondială

Comisia Codex Alimentarius a fost creată, în 1963, de către Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie în colaborare cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii, pentru a proteja sănătatea consumatorilor şi pentru a asigura practicile comerţului liber în ceea ce priveşte alimentele. Coordonarea proiectelor presupuse de Codex Alimentarius au fost preluate de către guvernele internaţioanale şi diverse ONG-uri.

În ciuda dorinţei proclamate de a armoniza practicile alimentare, Codex Alimentarius a fost învinuit (de conspiraţionişti) că ar fi un plan de a elimina o mare parte din populaţia mondială, funcţionând doar în beneficiul concernelor farmaceutice.

Printre dispoziţiile pe care codul alimentar le prespune, se numără:
- suplimentele alimentare nu pot fi vândute fără reţetă de către farmacii, în scopuri profilactice;
- prescripţiile medicale sunt necesare chiar şi pentru medicamente în doze mici;
- menta şi usturoiul sunt clasificate ca droguri de categoria a 3-a, iar, ca atare, vor fi vândute doar în farmacii; totodată, orice aliment cu efect terapeutic nu va mai fi găsit la liber pe piaţă;
- alimentele modificate genetic vor fi vândute fără a avea o etichetă care să menţioneze faptul ca au fost prelucrate în laborator.
Codex Alimentarius a fost deja adopatat în multe dintre ţări.
Astfel, vitamina C peste 200 mg a devenit ilegală, la fel ca şi vitamina B1 peste 2,4 mg. Potrivit EEC6565, vânzarea de plante medicinale ca alimente reprezintă o infracţiune similară vânzării drogurilor ilegale. Pentru că plantele medicinale, folosite cu scop propedeudic, vor putea fi plantate controlat, importate şi vândute doar cu acordul marilor consorţii farmaceutice şi al guvernelor, se asteapta ca preţul unor anumite produse, precum al celor găsite astazi în supermarketuri, pieţe sau magazine de tip PLAFAR, să crească foarte mult.

Norma din 23 noiembrie 2001 a Ministerului Sănătăţii vorbeşte, în articolul 4, de iradierea alimentelor, conform Codex Alimentarius. Potrivit acestuia, alimentele urmează a fi supuse unui tratament de iradiaţie cu Cobalt 60 sau Cesiu 137. Prin acesta se aşteaptă reducerea prezenţei bacteriilor, dar şi îndepărtarea eventualilor dăunători naturali. Unii cercetători consideră că folosirea radiaţiilor pentru conservarea alimentelor este dăunătoare pentru că, alături de îndepartarea microbilor, sunt distruse şi vitaminele şi mineralele naturale ale plantelor. Deşi procedeul este cunoscut de câteva zeci de ani în America şi deja practicat în Europa – vizibil în magazine în cazul alimentelor importate care, pentru a se menţine proaspete şi pentru a arăta bine, pentru a fi mai mari, au fost iradiate – există experimente făcute în India, pe copii hrăniţi cu produse iradiate, ce indică faptul că, în timp, aceştia au suferit distrugeri ale
cromozomilor. Acelaşi tip de experiment a fost aplicat şi pe câini, iar, după o perioadă, aceştia aveau splina mărita. Potrivit cercetătorilor, cancerul şi bolile de rinichi sunt doar două dintre pericolele la care populaţia se expune în urma aplicării Codex Alimentarius.

Teoriile conspiraţioniste merg chiar mai departe în ceea ce priveşte armonizarea practicilor alimentare. Ţinând cont că, la origine, Codex este teoria unui nazist, I. G. Farben, se presupune chiar că, potrivit teoriilor malthusiene, codul alimentar va duce la eliminarea unei mari populaţii a planetei, astfel încât resursele naturale, aşa cum sunt exploatate prin tehnicile prezente, să permită auto-susţinerea; totodată, se presupune că există un acord între marile imperii farmaceutice şi producătorii agricoli pentru dezvoltarea unei laturi perverse a capitalismului – exploatarea pieţei în absenţa oricăror considerente etice.

surse: Codex Alimentarius, ecomagazin.ro, foodsafetynetwork.ca, legestart.ro, Natural Health Information Center