Citeam, azi de dimineaţa, din întâmplare, un titlu din Libertatea – “O mamă al cărei băiat a murit la Revoluţie: "Aveţi grijă de libertatea cucerită de fiul meu", sub care drama unei femei rămase fără fiu, acum 21 de ani, a devenit un produs comercial melodramatic. În cadrul aceluiaşi articol, un puşti (!?) cu căştile pe urechi şi două fetişcane de 18-20 de ani se lăsau fotografiaţi cu zâmbet zeflemitor şi tineresc, declarând că, trecând pe la Universitate zilele acestea, au fost surprinşi de evenimentele ce comemorează Revoluţia, despre care nu ştiu mare lucru.
“(...)are 20 de ani şi spune că nu ştie prea multe lucruri despre Revoluţie. Oricum, este foarte dezamăgit de ce se întâmplă în ţara noastră şi ar schimba şi el ceva, aşa cum au făcut tinerii acum 21 de ani.”
Spre aducere aminte, spre pildă pentru învăţare de minte către generaţiile viitoare, imaginile din decembrie 1989 şi Imnul Golanilor:
“(...)are 20 de ani şi spune că nu ştie prea multe lucruri despre Revoluţie. Oricum, este foarte dezamăgit de ce se întâmplă în ţara noastră şi ar schimba şi el ceva, aşa cum au făcut tinerii acum 21 de ani.”
Spre aducere aminte, spre pildă pentru învăţare de minte către generaţiile viitoare, imaginile din decembrie 1989 şi Imnul Golanilor:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu