O problema fundamentală pe care o aminteşte profesorul Dan Dungaciu în cartea sa, Moldova ante portas, referindu-se la crizele identitare ale populaţiei cuprinse în prezent între graniţele Republicii Moldova, este aceea a diferenţei dintre etnos şi demos, localizând epicentrul acestei confuzii în dosarul transnistrean: ”Cât de eficace a fost tentativa elitelor politice – în acelaşi timp şi elite economice! – de la Tiraspol de a transforma demosul transnistrean într-un veritabil etnos? Căci tentative au fost şi sunt în continuare cu efecte indiscutabile, chiar daca dificil de evaluat - din acest punct de vedere, sitagma “conflict îngheţat” induce confuzii grave”.
Ne oprim aşadar, în demersul de a găsi răspunsuri în direcţia lămuririi naturii populaţiei moldoveneşti de peste Prut din punct de vedere sociologic-antropologic, în faţa unor terminologii de profil, precum “etnos”, “demos” sau “conflict îngheţat”. Analizând aceste orizonturi, conform literaturii de profil, sperăm în stabilirea unei numinologii stiinţifice a realităţii de fapt, prezentă astăzi în graniţele moldoveneşti.
Etnosul combină proprietăţi subiective şi obiective, cele din urmă aducând noţiunea intr-un cadrul real, nu imaginativ, conform unei conştiinţe generale împământenite populaţiei unui anumit teritoriu. Totodată, etnosul este cel ce reprezintă o unitate dialectică contradictorie, ce integrează şi diferenţiază proprietăţi sociologice. Termenul poate fi privit cu o conotaţie generală ce îi oferă semnificaţia de grup uman ce s-a dezvoltat din perspectivă istorică, cu un set comun de moşteniri culturale, ce include aşadar şi limba, trăsături fizice, dar şi sentimentul apartenenţei la un colectiv şi al distanţării faţă de altele, in virtutea unui nume auto-declarat în faţa altor etnii. Din perspectivă socială şi politică, acelaşi construct se defineşte prin legătura dintre comunitatea umană localizată geografic în mod compact şi caracterizată de o autoritate politică singulară ce determină un climat economic şi social cu stabilitate.
Demos este termenul grecesc ce s-ar putea traduce prin “sat”, fiind cea mai mica unitate administrativă ateniană; tinerii în vârstă de 18 ani aveau obligaţia de a se prezenta oficialilor demosului sau demei pentru a demonstra faptul că nu aparţin categoriei sclavilor, că părinţii lor sunt atenieni şi că au vârsta pe care o proclamă, pentru a fi înscrişi în lista Adunării. De la această rădăcină semantică, demos/deme s-a instituit, în timpuri moderne, conceptul “democraţiei”, cu înţelesul general de putere a poporului. Această accepţiune a democraţiei este desfiinţată însă de Karl Popper, prin revendicările morale pe care aceasta le impune. Karl Popper este un aspru critic al lui Platon (să ne amintim de primul volum al Societăţii Deschise, Vraja lui Platon) şi pune probleme ale autorităţii: cine trebuie să conducă şi cine trebuie să exercite puterea dominantă. Facem aşadar o paralelă a conceptului de “demos” cu cel al cadrului politic; demosul reprezintă, din punctul de vedere al sociologului Anthony Giddens, sinonimia cu termenul de “popor”. Acesta oferă însă mai multe persective ale poporului – o castă aparte a societăţii (precum oamenii de un anumit statut social, evidenţiat prin proprietaţi, venit, educaţie, rasă, etnie considerată superioară ca prejudecată) sau populaţia unei organizări politico-administrative, supuse unei autorităţi centrale unice.
Privind în urma acestor precizări, ne putem întreba la apartenenţa căruia dintre concepte aderă, în prezent, populaţia Republicii Moldova. Este vorba de o populaţie construită în accepţiunea naturală a evoluţiilor comunităţilor în cadrul unor surse de legitimitate şi autoritate sau ne aflăm în faţa unui model artificial în care politicul guvernează consistenţa comunităţilor locale? Putem remarca, în cazul Transnistriei, un epicentru al mişcărilor populaţiei moldoveneşti, un focar al conflictelor etnice ale republicii de peste Prut ce influenţează modalitatea în care Republica Moldova este percepută pe scena internaţională.
Dosarul transnistrean este catalogat drept conflict îngheţat. Neil Brennan, şef-adjunct al Misiunii OSCE în Moldova, în cadrul seminarului cu genericul “Conflictele îngheţate în Europa – dimensiunea securităţii democratice: cazul Transnistriei”, recunoaşte faptul că incidentele cu deznodamânt violent dintre etniile ce populează Transnistria caracterizează un conflict îngheţat. Potrivit acestuia, dinamicile ce ar trebui, în sens logic să remedieze situaţia ar fi cele pe calea oportunităţii soluţionării imediate, a acceptării consensului de către toate părţile implicate, armonizării cu legislaţia internaţională în contextul în care societatea mondială şi-ar asuma datoria susţinerii unei reunificări a populaţiei moldoveneşti şi reintegrării acesteia pe scena globală, şi, totodată, pentru ca demersurile exterioare să reuşească, statul moldovenesc trebuie sa dea dovadă de viabilitate în dorinţa emancipării.
În cadrul populaţiei transnistrene, ce însumează 550.000 de locuitori, potrivit recensământului autorităţilor separatiste din 2004, formate din trei grupuri etnice: ruşi, ucrainieni şi moldoveni, cauzele conflictului interetnic sunt reprezentate de temerile minorităţilor ucraineană şi rusă de a fi de-rusificate, prin trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin şi impunerea unei reforme culturale ce va reduce influenţa Rusiei. Astfel, problemele semnalate cu precădere în Transnistria, influenţează politica naţională a Republicii Moldova, creând un haos administrativ şi politic, prin chestiuni precum confuzia lingvistică, criza şcolilor sau problema critică a influenţei asupra suveranităţii statului.
Cu ceea ce avem de a face în Transnistria este “conflictul etnic”; în mod teoretic, acesta este cauzat de existenţa unei naţiuni dominante în stat şi a unor naţiuni sau naţionalităţi minoritare în cadrul cărora apare sentimentul oprimării politice sau al dezavantajării economice. Apar cu acest prilej sentimente precum xenofobia, caracteristică popoarelor ce trăiesc în izolare, definită prin fobia faţă de străini, vizibilă, de exemplu, în cazul ţărilor ce se confruntă cu valuri de imigranţi veniţi la muncă – Italia, sau rasismul, conform căruia o rasă este superioară alteia pe baza unor criterii de natură antropologică, cum ar fi culoarea pielii, grupa sanguină, culoarea părului, religia, limba vorbită. Datoria asimilării şi integrării minorităţilor etnice depinde de politicile statale; însă, în perioada comunistă, politica insista asupra unei integrări forţate a minorităţilor naţionale ceea ce a facut ca acestea să intre într-un exod masiv; un exemplu ar fi cazul saşilor transilvăneni. Majoritatea conflictelor interetnice nu se vor desfăşura, deci, în efervescent, în perioada comunistă, ci după căderea acestui regim, când naţiunile şi naţionalităţile sunt libere la autodeterminare.
În noiembrie 2003, preşedintele Voronin a dorit semnarea memorandului Kozak, propus Republicii Moldova de către Rusia, ce consta în federalizarea teritoriului basarabean pe baza a două subiecte, Transnistria şi Găgăuzia, plus teritoriul federal moldovenesc.
Planurile de soluţionare a conflictului transnistrean au eşuat, în mare măsură, datorită dilemelor discursului identitar din Republica Moldova. Obiectul acţiunilor statale ar trebui să fie cetăţeanul moldovean, din afara graniţelor sau din interiorul lor, deţinător al paşaportului ce determină apartenenţa la Republica Moldova. Însă, în cazul acestei ţări, există probleme specifice, de natură cultural-identitară. În mare parte, diaspora moldovenească este formată din persoane ce locuiesc în România. Legile cetăţeniei româneşti doresc conferirea statutului de cetăţean al României, oricărei persoane ce poate demonstra că are predecesori născuţi pe teritoriul său. Ori, ţinând cont că Republica Moldova a aparţinut ţării noastre până la Pactul Ribbentrop Molotov, toate persoanele născute în Basarabia înaintea acestui act sunt cetăţeni români. Pe de altă parte, în dorinţa de a forma din limba moldovenească şi din istoria de stat repere identitare ce să definească nu doar etnosul moldovenesc, cât şi demosul, statul moldovenesc se confruntă cu minorităţi greu de integrat, precum cea vorbitoare de limbă rusă.
bibliografie:
BRUCAN, Silviu, Îndreptar-dicţionar de politologie, ed. Nemira, Bucureşti 1993
Christopher W. Blackwell, în “Evidence for Athenian Democracy,” in C.W. Blackwell, ed., Dēmos: Classical Athenian Democracy (A. Mahoney and R. Scaife, edd., The Stoa: a consortium for electronic publication in the humanities [www.stoa.org]) edition of January 24, 2003
Discursul lui Neil BRENNAN, Şef-adjunct al Misiunii OSCE în Moldova, în cadrul
seminarului cu genericul “Conflictele îngheţate în Europa – dimensiunea securităţii
democratice: cazul Transnistriei”,Vineri, 12 septembrie 2003
DUNGACIU, Dan, Moldova, ante portas, editura Tritonic, Bucureşti, 2006
DUNGACIU, Dan, “SRLsau dilemele discursului identitar în Republica Moldova” în Geopolitica, anul 6, nr. 26
GIDDENS, Anthony, Sociologia, editura All, Bucureşti, 2000
Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 decembrie 1999, art. 10
POPPER, Karl, Lecţia acestui secol, editura Nemira, Bucureşti, 1998
SOCACIU, Carmen, “Conflicte <îngheţate> euroasiactice,” în Geopolitica, anul 6, nr. 28
VERDERY, Katherine, “Nationalism and National Sentiment in Post-Socialist Romania” in Slavic Reviews, vol. 52, no. 2 (summer 1993), The American Association for the Advancement of Slavic Studies
Yu. V. Bromley, în The British Journal of Sociology, Vol. 30, No. 3 (Sep., 1979), pp. 341-348, Published by: Blackwell Publishing on behalf of The London School of Economics and Political Science
Ne oprim aşadar, în demersul de a găsi răspunsuri în direcţia lămuririi naturii populaţiei moldoveneşti de peste Prut din punct de vedere sociologic-antropologic, în faţa unor terminologii de profil, precum “etnos”, “demos” sau “conflict îngheţat”. Analizând aceste orizonturi, conform literaturii de profil, sperăm în stabilirea unei numinologii stiinţifice a realităţii de fapt, prezentă astăzi în graniţele moldoveneşti.
Etnosul combină proprietăţi subiective şi obiective, cele din urmă aducând noţiunea intr-un cadrul real, nu imaginativ, conform unei conştiinţe generale împământenite populaţiei unui anumit teritoriu. Totodată, etnosul este cel ce reprezintă o unitate dialectică contradictorie, ce integrează şi diferenţiază proprietăţi sociologice. Termenul poate fi privit cu o conotaţie generală ce îi oferă semnificaţia de grup uman ce s-a dezvoltat din perspectivă istorică, cu un set comun de moşteniri culturale, ce include aşadar şi limba, trăsături fizice, dar şi sentimentul apartenenţei la un colectiv şi al distanţării faţă de altele, in virtutea unui nume auto-declarat în faţa altor etnii. Din perspectivă socială şi politică, acelaşi construct se defineşte prin legătura dintre comunitatea umană localizată geografic în mod compact şi caracterizată de o autoritate politică singulară ce determină un climat economic şi social cu stabilitate.
Demos este termenul grecesc ce s-ar putea traduce prin “sat”, fiind cea mai mica unitate administrativă ateniană; tinerii în vârstă de 18 ani aveau obligaţia de a se prezenta oficialilor demosului sau demei pentru a demonstra faptul că nu aparţin categoriei sclavilor, că părinţii lor sunt atenieni şi că au vârsta pe care o proclamă, pentru a fi înscrişi în lista Adunării. De la această rădăcină semantică, demos/deme s-a instituit, în timpuri moderne, conceptul “democraţiei”, cu înţelesul general de putere a poporului. Această accepţiune a democraţiei este desfiinţată însă de Karl Popper, prin revendicările morale pe care aceasta le impune. Karl Popper este un aspru critic al lui Platon (să ne amintim de primul volum al Societăţii Deschise, Vraja lui Platon) şi pune probleme ale autorităţii: cine trebuie să conducă şi cine trebuie să exercite puterea dominantă. Facem aşadar o paralelă a conceptului de “demos” cu cel al cadrului politic; demosul reprezintă, din punctul de vedere al sociologului Anthony Giddens, sinonimia cu termenul de “popor”. Acesta oferă însă mai multe persective ale poporului – o castă aparte a societăţii (precum oamenii de un anumit statut social, evidenţiat prin proprietaţi, venit, educaţie, rasă, etnie considerată superioară ca prejudecată) sau populaţia unei organizări politico-administrative, supuse unei autorităţi centrale unice.
Privind în urma acestor precizări, ne putem întreba la apartenenţa căruia dintre concepte aderă, în prezent, populaţia Republicii Moldova. Este vorba de o populaţie construită în accepţiunea naturală a evoluţiilor comunităţilor în cadrul unor surse de legitimitate şi autoritate sau ne aflăm în faţa unui model artificial în care politicul guvernează consistenţa comunităţilor locale? Putem remarca, în cazul Transnistriei, un epicentru al mişcărilor populaţiei moldoveneşti, un focar al conflictelor etnice ale republicii de peste Prut ce influenţează modalitatea în care Republica Moldova este percepută pe scena internaţională.
Dosarul transnistrean este catalogat drept conflict îngheţat. Neil Brennan, şef-adjunct al Misiunii OSCE în Moldova, în cadrul seminarului cu genericul “Conflictele îngheţate în Europa – dimensiunea securităţii democratice: cazul Transnistriei”, recunoaşte faptul că incidentele cu deznodamânt violent dintre etniile ce populează Transnistria caracterizează un conflict îngheţat. Potrivit acestuia, dinamicile ce ar trebui, în sens logic să remedieze situaţia ar fi cele pe calea oportunităţii soluţionării imediate, a acceptării consensului de către toate părţile implicate, armonizării cu legislaţia internaţională în contextul în care societatea mondială şi-ar asuma datoria susţinerii unei reunificări a populaţiei moldoveneşti şi reintegrării acesteia pe scena globală, şi, totodată, pentru ca demersurile exterioare să reuşească, statul moldovenesc trebuie sa dea dovadă de viabilitate în dorinţa emancipării.
În cadrul populaţiei transnistrene, ce însumează 550.000 de locuitori, potrivit recensământului autorităţilor separatiste din 2004, formate din trei grupuri etnice: ruşi, ucrainieni şi moldoveni, cauzele conflictului interetnic sunt reprezentate de temerile minorităţilor ucraineană şi rusă de a fi de-rusificate, prin trecerea de la alfabetul chirilic la cel latin şi impunerea unei reforme culturale ce va reduce influenţa Rusiei. Astfel, problemele semnalate cu precădere în Transnistria, influenţează politica naţională a Republicii Moldova, creând un haos administrativ şi politic, prin chestiuni precum confuzia lingvistică, criza şcolilor sau problema critică a influenţei asupra suveranităţii statului.
Cu ceea ce avem de a face în Transnistria este “conflictul etnic”; în mod teoretic, acesta este cauzat de existenţa unei naţiuni dominante în stat şi a unor naţiuni sau naţionalităţi minoritare în cadrul cărora apare sentimentul oprimării politice sau al dezavantajării economice. Apar cu acest prilej sentimente precum xenofobia, caracteristică popoarelor ce trăiesc în izolare, definită prin fobia faţă de străini, vizibilă, de exemplu, în cazul ţărilor ce se confruntă cu valuri de imigranţi veniţi la muncă – Italia, sau rasismul, conform căruia o rasă este superioară alteia pe baza unor criterii de natură antropologică, cum ar fi culoarea pielii, grupa sanguină, culoarea părului, religia, limba vorbită. Datoria asimilării şi integrării minorităţilor etnice depinde de politicile statale; însă, în perioada comunistă, politica insista asupra unei integrări forţate a minorităţilor naţionale ceea ce a facut ca acestea să intre într-un exod masiv; un exemplu ar fi cazul saşilor transilvăneni. Majoritatea conflictelor interetnice nu se vor desfăşura, deci, în efervescent, în perioada comunistă, ci după căderea acestui regim, când naţiunile şi naţionalităţile sunt libere la autodeterminare.
În noiembrie 2003, preşedintele Voronin a dorit semnarea memorandului Kozak, propus Republicii Moldova de către Rusia, ce consta în federalizarea teritoriului basarabean pe baza a două subiecte, Transnistria şi Găgăuzia, plus teritoriul federal moldovenesc.
Planurile de soluţionare a conflictului transnistrean au eşuat, în mare măsură, datorită dilemelor discursului identitar din Republica Moldova. Obiectul acţiunilor statale ar trebui să fie cetăţeanul moldovean, din afara graniţelor sau din interiorul lor, deţinător al paşaportului ce determină apartenenţa la Republica Moldova. Însă, în cazul acestei ţări, există probleme specifice, de natură cultural-identitară. În mare parte, diaspora moldovenească este formată din persoane ce locuiesc în România. Legile cetăţeniei româneşti doresc conferirea statutului de cetăţean al României, oricărei persoane ce poate demonstra că are predecesori născuţi pe teritoriul său. Ori, ţinând cont că Republica Moldova a aparţinut ţării noastre până la Pactul Ribbentrop Molotov, toate persoanele născute în Basarabia înaintea acestui act sunt cetăţeni români. Pe de altă parte, în dorinţa de a forma din limba moldovenească şi din istoria de stat repere identitare ce să definească nu doar etnosul moldovenesc, cât şi demosul, statul moldovenesc se confruntă cu minorităţi greu de integrat, precum cea vorbitoare de limbă rusă.
bibliografie:
BRUCAN, Silviu, Îndreptar-dicţionar de politologie, ed. Nemira, Bucureşti 1993
Christopher W. Blackwell, în “Evidence for Athenian Democracy,” in C.W. Blackwell, ed., Dēmos: Classical Athenian Democracy (A. Mahoney and R. Scaife, edd., The Stoa: a consortium for electronic publication in the humanities [www.stoa.org]) edition of January 24, 2003
Discursul lui Neil BRENNAN, Şef-adjunct al Misiunii OSCE în Moldova, în cadrul
seminarului cu genericul “Conflictele îngheţate în Europa – dimensiunea securităţii
democratice: cazul Transnistriei”,Vineri, 12 septembrie 2003
DUNGACIU, Dan, Moldova, ante portas, editura Tritonic, Bucureşti, 2006
DUNGACIU, Dan, “SRL
GIDDENS, Anthony, Sociologia, editura All, Bucureşti, 2000
Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 14 decembrie 1999, art. 10
POPPER, Karl, Lecţia acestui secol, editura Nemira, Bucureşti, 1998
SOCACIU, Carmen, “Conflicte <îngheţate> euroasiactice,” în Geopolitica, anul 6, nr. 28
VERDERY, Katherine, “Nationalism and National Sentiment in Post-Socialist Romania” in Slavic Reviews, vol. 52, no. 2 (summer 1993), The American Association for the Advancement of Slavic Studies
Yu. V. Bromley, în The British Journal of Sociology, Vol. 30, No. 3 (Sep., 1979), pp. 341-348, Published by: Blackwell Publishing on behalf of The London School of Economics and Political Science
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu